Osteocondroza cervicală

Osteocondroza este o boală care poate afecta orice persoană, indiferent de sex și vârstă. Se manifestă ca modificări patologice în corpul vertebral, discuri intervertebrale și structuri conexe (rădăcini nervoase, plexuri vasculare și țesuturi înconjurătoare).

Medicii identifică o serie de motive care duc la dezvoltarea osteocondrozei:

  • ședere prelungită într-o poziție incomodă;
  • lipsa activității fizice;
  • încălcarea posturii;
  • greutate excesiva;
  • rana la coloana;
  • activitate fizică excesivă;
  • picioarele plate.

Osteocondroza afectează toate părțile coloanei vertebrale, dar regiunea cervicală este cea mai vulnerabilă. Acest lucru se datorează faptului că coloana cervicală preia sarcina fizică și funcțională principală pe tot parcursul zilei, ceea ce duce la suprasolicitarea acesteia. În plus, un număr mare de terminații nervoase sunt concentrate în coloana cervicală, care, în orice situație nefavorabilă, se fac simțite. Vulnerabilitatea acestei coloane vertebrale o face o țintă ușoară pentru orice fel de leziuni sau stres.

Experiențele nervoase și stresul fizic creează un spasm muscular puternic, ducând la comprimarea pachetului neurovascular, rezultând o încălcare a alimentării cu sânge a discurilor intervertebrale și a creierului.

Osteocondroza simptomelor coloanei cervicale

Osteocondroza coloanei cervicale se manifestă printr-o mare varietate de simptome clinice. Pacientul are dureri de cap pulsative paroxistice, care sunt mai des localizate în regiunea occipitală. Tulburat de durere și rigiditate la nivelul gâtului și umerilor, apare slăbiciunea în brațe și senzația de amorțeală la vârfurile degetelor. Adesea pacientul resimte o stare generală de rău, o oboseală rapidă, chiar și fără efort fizic intens.

În evoluția cronică a bolii, se observă o creștere a tensiunii arteriale, există zgomot în urechi, fulgere de muște în fața ochilor și somnul este perturbat. În absența îngrijirii medicale depline, boala progresează, ceea ce agravează și mai mult situația. Există ischemie a țesuturilor moi, rădăcinile nervoase se degradează, discurile intervertebrale încep să se prăbușească odată cu formarea herniilor intervertebrale.

Radiografia coloanei cervicale

Diagnosticul osteocondrozei coloanei cervicale

În cazuri tipice, în prezența simptomelor de mai sus, diagnosticul de osteocondroză a coloanei cervicale nu provoacă dificultăți medicilor. Dar această concluzie necesită examinări neurologice, ortopedice și cu raze X suplimentare. În procesul de cercetare, se colectează o anamneză a bolii, se evaluează postura și amploarea mișcării la nivelul coloanei vertebrale, se identifică tensiunea în mușchii spatelui și punctele de durere, limitarea mobilității în vertebre.

Tratamentul osteocondrozei coloanei cervicale

Tratamentul osteocondrozei cervicale necesită o vizită obligatorie la medic. Terapia include de obicei:

  • Tratamentul medicamentos - reduce inflamația;
  • Terapia manuală - ameliorează pacientul de durerea gâtului și ameliorează tensiunea musculară;
  • Masaj terapeutic - îmbunătățește circulația sângelui și metabolismul în țesuturi;
  • Terapie cu exerciții (exerciții de fizioterapie) - întărește mușchii gâtului, le crește tonusul;
  • Proceduri de fizioterapie (electroforeză, magnetoterapie etc. ) - îmbunătățește nutriția musculară;
  • Implementarea recomandărilor pentru respectarea regimului de muncă și odihnă.

Toate metodele de mai sus sunt destul de eficiente, dar un efect terapeutic durabil poate fi obținut numai atunci când sunt combinate. Prin urmare, medicul elaborează un program de reabilitare luând în considerare caracteristicile individuale ale evoluției bolii la fiecare pacient în parte. În cazurile avansate, când sindromul durerii nu dispare pentru o lungă perioadă de timp și metodele enumerate nu oferă ușurare, este posibilă intervenția chirurgicală.

Diagnosticul „osteocondroza coloanei cervicale" nu este o propoziție, ci un motiv pentru a verifica starea coloanei vertebrale. Prin urmare, trebuie amintit că osteocondroza este o boală mai ușor de prevenit decât de vindecat.